Secretele tuicii bine facute. Cum se obtine o tuica de calitate

Fructele destinate preparării licorilor naturale trebuie sa treacă prin câteva etape înainte de a putea fi fermentate fermentării, esențiale sunt: spălarea, îndepărtarea sâmburilor şi zdrobirea lor. Este primul din secretele tuicii bine facute.

La fel de importanta este si alegerea vaselor in care va avea acest proces. Aceste vase pot fi, in funcție de volumul total al fructelor ce va fi prelucrat: vase de lemn, bazine de fermentare, rezervoare de polstif (vase de polistiren de înaltă densitate care, teoretic, ar trebui sa fie neutre din punct de vedere aromatic). Este al doilea din secretele tuicii bine facute.

Fermentarea fructelor zdrobite este provocată de microorganisme microscopice, cunoscute sub denumirea de drojdii sau levuri.

Durata fermentației este influențată de tipul vaselor, mărimea lor şi modul de prelucrare a fructelor. În vase de 150-200 litri, la temperaturi de 14-23oC, durata este de 8-10 zile, iar la temperaturi mai ridicate fermentarea se poate încheia chiar după 6 zile.

Sfârșitul fermentației, respectiv obținerea borhotului, se poate stabili pe cale organoleptică sau prin analiza de laborator. Borhoturile care şi-au încheiat fermentația sunt supuse imediat distilării, altfel au loc pierderi însemnate de alcool prin aerisire si evaporare.

cazan-tuica-stabil

Al treilea, dar nu ultimul, din secretele tuicii bine facute este…

Distilarea borhotului de fructe

Țuica şi rachiurile naturale sunt băuturi rezultate prin distilarea prunelor sau a altor fructe care au suferit un proces de fermentație alcoolică.

Trecere a unui lichid în stare de vapori, prin fierberea acestuia intr-un vas închis şi condensarea vaporilor rezultați într-un sistem răcitor, poartă numele de distilare. În cazul băuturilor alcoolice naturale, distilarea implica extragerea alcoolului etilic. În cazul materiilor prime pentru fabricarea licorilor tari, pe lângă apă şi alcool etilic, acestea conțin şi alte substanțe, care trecând în distilat i-ar putea da gust şi miros neplăcut. Pentru a obține băuturi pure şi bogate în alcool etilic, în timpul distilării este necesar să se separe din amestec, prin condensare, acea fracțiune cu un grad alcoolic mai redus, care apoi, prin răcire, dă un lichid impur şi slab alcoolic numit „flegmă”, precum şi un produs impur ce formează „fuzelul” sau „uleiul de fuzel”.

Pentru eliminarea impurităților se aplică operația de rectificare. Deci, rectificarea este o distilare fracționată, respectiv o distilare repetată de mai multe ori în vederea îndepărtării din masa distilatului a produșilor impuri. Alcoolul obținut din redistilare se numește alcool rectificat. La rectificare, în prima fază se degajă vaporii care conţin cele mai valoroase substanțe, numite „frunţi”, în continuare se degajă vaporii de alcool mai puri, de cea mai bună calitate, aceştia purtând numele de „mijloc”. În ultima fază se obţine un lichid mai slab alcoolic, bogat în impurităţi, de calitate inferioară, denumit „cozi”. Ponderea fracţiunii „frunţi” este de 1-2% faţă de volumul distilatului crud şi cu tăria de peste 72% volume alcool. Fracţiunea „mijloc” se obține când tăria distilatului în fierbere începe se scadă sub 72% vol. alcool până ajunge la 20-25% vol.

„Cozile” reprezintă substanțele greu volatile care distilă la urmă, când temperatura din cazan este mai ridicată. În cazan, după terminarea distilării, rămâne un reziduu numit „borhot epuizat” fără nici o tărie alcoolică.

cazan tuica

Tipuri de instalații de distilare

• Alambicul simplu (cazanul cu foc direct);

• Alambicul simplu cu amestecător;

• Alambicul cu capac deflegmator şi taler de deflegmare;

• Instalație de încălzire cu aburi;

• Cazan cu foc direct de formă plată;

• Cazan cu deflegmator şi placă perforată pentru distilarea tescovinei;

• Instalaţie de distilare cu două blaze;

• Instalaţii de distilare continuă.

Puteți afla  mai multe detalii despre ele, dând CLICK AICI , pentru a intra pe site-ul de specialitate: www.fabricadetuica.ro

Momentul distilării influențează randamentul şi calitatea distilatului obţinut. Cu cât distilarea se face mai rapid după terminarea fermentaţiei, cu atât calitatea şi randamentul distilatelor sunt mai bune.

Secretele tuicii bine facute

Prunele să fie bine coapte, iar focul domol!

 Ca să aveți o țuiculiță bună iarna, trebuie să vă îngrijiţi prunii, iar toamna să culegeți doar acele fructe ce pică pe jos, fiindcă, dacă le scuturaţi, le veţi lua şi pe cele necoapte, iar randamentul la cazan nu va fi unul bun. Cu cât e pruna mai coaptă şi mai dulce, cu atât ţuica va ieşi mai tare şi mai bună. Prunele se pun la fermentat în putini sau în bidoane mari de plastic şi se lasă acolo cel puţin două luni. Vă daţi seama cînd borhotul e gata de pus în cazan, după cum se desprinde el de pe marginile bidonului şi se formează ca o „căciulă“ deasupra. Când e gata, borhotul se bate bine, amestecându-se, se ia cu găleata şi se pune în cazan. Se dă drumul la foc iute şi se ţine cazanul din cupru sau din aramă alimentară cu capacul desfăcut, amestecându-se treptat.

prune de tuica

Când  borhotul devine călduț, se pune capacul cazanului, se montează conductele prin care vor circula vaporii de țuică şi se pregătește răcitorul în care apa trebuie să fie rece. Mare atenție la etanșare, fiindcă, dacă răsuflă cazanul pe undeva, toată tăria ţuicii se va duce pe apa sâmbetei, iar munca va fi irosită!

Din momentul în care s-a pus capacul la cazan, se lasă focul mai domol (urmărind ca termometrul care este montat pe capac sa nu depășească 80 – 85 grade), fiindcă există riscul ca borhotul să ajungă pe conducte sau produsul sa curgă prea repede şi să compromită producția la cazanul respectiv. Pe principiul vaselor comunicante, în 10-15 minute vaporii de ţuică, odată ajunși în zona răcitorului, condensează iar pe țeava lui începe să curgă țuiculița.

Pentru a se evita afumarea țuicii si prinderea borhotului de fund, cazanele ,,profesionale” sunt prevăzute cu învârtitor, astfel încât țuicarul să poată amesteca, manual sau automat, borhotul pe timpul fierberii.

Țuica proaspătă, in funcție de tipul de borhot, poate avea o culoare albicioasă, e tulbure şi pentru limpezire şi, păstrarea ei în cele mai bune condiţii, se ţine în pivnițe, în butoaie din lemn de dud, ca să aibă culoarea galbenă. Cu cât ţuica e mai veche, cu atât devine mai bună şi mai tare, fiindcă butoiul mai trage din apă, de-a lungul vremii.

Dincole de toate secretele tuicii bine facute, o tuica de calitate nu poate fi realizata decat cu ,,utilaje” de calitate, așa ca, in afara de cazan, v-ar mai trebui, de exemplu:

• alcoolmetru profesional
• suport pentru alcoolmetru cu masurare continua a tariei
• razatoare si tocatoare de fructe

Tot la fabricadetuica.ro gasiti si o gama intreaga de accesorii si ,,piese de schimb”  pentru cazanele si alambicurile pe care deja le detineti:

• arzatoare pe gaz
• site de cupru antilipire
• suporturi pentru alcoolmetru cu masurare continua a tariei
• razatoare si tocatoare de fructe
• suporturi pentru alambic/cazan
• palnie special proiectata pentru umplerea cazanului
• vopsea tip spray – rezistenta la temperaturi inalte : cosuri, hornuri si zone expuse incalzirii directe cu aer cald sau flacara,  exemplu, foocarul cazanului de tuica, Instalatii de incalzire, radiatoare, țevi de eșapament
  NOTA: pentru a afla mai multe detalii despre fiecare din accesoriile de mai sus, dar si despre multe altele, puteti da un click pe oricare din ele. Succes!

CITESTE SI: Amenajarea si organizarea gradinii

Avantajele si calitățile utilizării cuprului la construcția alambicurilor

 Acum, dupa ce v-am dezvaluit secretele tuicii bine facute, vrem sa va mai spunem cate ceva despre avantajele si calitățile utilizării cuprului la construcția alambicurilor. Studiul asupra termoconductibilității metalelor arată că cuprul este cel mai bun conductor termic după argint. Vasele de gătit si mai ales cazanele de țuică din cupru (de puritate min. 99.9 %),  asigură răspândirea temperaturii aproape instantaneu, în mod egal pe toată suprafața oalei de gătit, inclusiv pe pereții vasului. Conform studiilor, cuprul conduce căldura de 9 ori mai bine decât oțelul inoxidabil (inoxul).

Cuprul este capabil să distrugă bacteriile și virușii nedoriți. Este interesant că medicina ayurvedică știa acest lucru încă de pe vremea când bacteriile erau o noțiune necunoscută științei. Ayurveda recomandă și astăzi păstrarea apei de băut în vase de cupru.

Egiptenii antici foloseau ulcioare și căldări de cupru pentru a menține apa proaspătă. Chiar și în prezent, pentru serviciul de la Templul lui Shiva din orașul indian Rameswaram se folosesc vase mari, din cupru, pentru a depozita apa adusă din fluviul Gange, spre a-i fi oferită zeului Shiva. Apa păstrată în felul acesta rămâne proaspătă ani la rând.

Potrivit oamenilor de știință, recipientele de cupru pot fi răspunsul în ceea ce privește anihilarea bacteriei E-coli, care trăiește în intestinul omului și al tuturor animalelor cu sânge cald, producând îmbolnăviri grave. Specialiștii britanici au efectuat cercetări în acest sens, iar concluzia experimentelor a fost aceea că ionii de cupru omoară această bacterie periculoasă, performanță nemaiîntâlnită la niciun alt metal, nici măcar la aur.

 Un grup de cercetători de la Universitatea din Southampton au pus apă conținând bacterii E-coli în două vase: unul de oțel inoxidabil și altul de cupru. Apoi au analizat zilnic mostre de apă din cele două recipiente. Rezultatul experimentului a fost acela că, în vasul de inox, la temperatura camerei, bacteria E-coli s-a menținut vie timp de luni de zile, în timp ce vasul de cupru a omorât-o în câteva ore. Același experiment, efectuat la 10°C, a dat următoarele rezultate: în vasul de inox, bacteria a trăit 34 de zile, în timp ce în vasul de alamă n-a supraviețuit decât 4 zile.

Sticla din Cupru pentru Alcalinizarea Apei, 900ml, Ayurveda

In aceasta sticla, puteți păstra apa, pentru beneficiile aduse organismului – după cum găsim scris in Medicina Ayurveda. Apa se lasă peste noapte, iar dimineața este recomandat sa consumam pe stomacul gol, cel putin o cana de apa. Se spune ca apa păstrată in recipiente din Cupru pur, reprezinta inca din cele mai vechi timpuri, elixirul vietii. Apa este practic purificata si ajuta la reglarea digestiei precum si a activității cardiace. O puteți comanda cu un CLICK… pe poze sau >>AICI<<  si o veți primi direct acasă.

Așadar, dacă în spitale, restaurante, școli, grădinițe, magazine etc. utilizăm recipiente de cupru pentru depozitarea apei, putem elimina riscul infectării alimentelor cu această bacterie periculoasă. E adevărat că în prezent, vasele de inox sunt folosite aproape exclusiv, atât în localurile publice, cât și acasă, pentru că sunt mai frumoase, mai strălucitoare și mai ușor de întreținut.

 Cu toate acestea, cuprul este un material mult mai util și mai sănătos, și aceasta nu numai pentru că omoară bacteriile și virușii. Acest metal s-a dovedit a avea mult mai multe proprietăți benefice pentru corpul uman. Iată câteva:

– Întărește sistemul imunitar;

– Ajută organismul să utilizeze fierul din sânge;

– Reduce acțiunea radicalilor liberi asupra țesuturilor, prevenind astfel îmbătrânirea acestora;

– Menține consistența și sănătatea oaselor;

– Ajută la producerea unui pigment vital al pielii, melanina; din acest motiv, apa de cupru este recomandată celor care suferă de vitiligo;

– Ajută la funcționarea optimă a glandei tiroide;

– Accelerează digestia și reduce aciditatea stomacală;

– Mărește fertilitatea la femei;

– Și, nu în ultimul rând, crește potența! Cei interesați sunt sfătuiți să facă ceea ce bărbații indieni fac de mii de ani: să-și cumpere o cană de cupru, s-o umple cu apă în fiecare seară, la culcare și s-o bea dimineața, imediat după trezire. Cuprul din această apă ajunge în celulele corpului, unde este absorbit în aproximativ 45 de minute. De aceea, este recomandat să nu se bea și să nu se mănânce nimic în acest interval.

Tot la ,,fabrica de tuica” gasiti o intreaga gama de articole si ustensile din cupru pentru bucatarie. Pentru mai multe detalii, dati un Click  >>AICI<< sau pe imaginea de mai jos!

Cuprul este un mineral indispensabil organismului. El se găsește în toate organele și țesuturile: ficat, creier, inimă, rinichi, mușchi. Lipsa acestui element poate da anemii severe. De aceea, nu neglijați alimentele care îl conțin în cantități importante: stafidele, cerealele (în special grâul), fasolea și mazărea. Dar, în același timp, rețineți că în ziua de azi, cerealele, legumele și fructele cultivate intensiv au un conținut mai scăzut de cupru decât cele crescute natural, din cauza solului sărăcit în minerale.

Atenție: persoanele care iau suplimente cu zinc e bine să știe că acesta împiedică buna absorbție a cuprului provenit din alimente. De aceea, în special acestora li se recomandă folosirea curentă a vaselor de cupru. De asemenea, o alegere excelentă pentru oricine este instalația sanitară cu țevi de cupru. Un pahar de apă băut în fiecare dimineață direct de la robinet ne asigură că nu vom suferi niciodată de deficiență de cupru.

Vorbind despre avantaje, iată și lista afecțiunilor și a bolilor care pot fi prevenite sau ameliorate în urma consumului de alimente cu cupru: alergiile, chelia, leucemia, osteoporoza, ulcerul stomacal, artrita reumatoidă.

În concluzie, cuprul este un mineral vital pentru organismul nostru. Medicii recomandă ca măcar o dată la 2 ani să facem un set de analize, astfel încât lipsa acestuia să fie sesizată din timp, deoarece, fără cupru, sănătatea noastră este în pericol.

CITESTE SI: Cum sa utilizam uleiurile esentiale aromaterapie