Originea si istoria hamburgerului

Originea si istoria hamburgerului se pierde in negura timpurilor, pe vremea lui Genghis Han (1167-1227).

Genghis Khan, încoronat “împărat al tuturor împăraților” și armata sa de călăreți mongoli feroce, cunoscuta sub numele de “Hoarda de Aur” au cucerit două treimi din lume cunoscuta (din acele timpuri).

Genghis Khan-hamburger

Mongolii aveau o armata ce se deplasa rapid, bazata pe cavalerie.  Aceștia nu porneau la lupta înainte de a manca sau dacă nu aveau mâncare la ei. Stăteau în șeile lor pentru perioade lungi de timp, uneori zile, fără a descaleca vreodată. Aveau puține șanse de a opri și de a face un foc pentru a-si gati sau măcar încălzi hrana.

Steak Tartare

Ei obișnuiau sa transporte carne tocata sub șeaua cailor, ca sa se mențină frageda si sa fie ușor de luat cu o singura mana, cu cealaltă continuând sa mane calul.

Tot satul urma în spatele armatei pe mari căruțe cu roți au numit “iurte,” si mânau turme imense de oi, capre, boi și cai, aflam dintr-un articol de pe site-ul whatscookingamerica.net. Pentru armata erau necesare alimente care puteau fi consumate  și mâncate cu ușurință cu o singură mână în timp ce mergeau, iar carne tocată a fost alegerea perfecta. Soluția a fost o tocătură de carne de miel sau de oaie, sub forma  unor chiftele plate. Ei înmuiau carnea prin plasarea sub șeile cailor in timp ce mergea în luptă. Când găseau răgaz pentru a mânca, consumau carnea crude.

steak-tartar-hamburger

1238 – Când nepotul lui Genghis Khan, Khubilai Khan (1215-1294), a invadat Moscova, au adus in mod natural cu ei dieta lor unica. Rușii au adoptat-o în propria lor bucătărie cu numele de “biftec tartar,” (tătari fiind numele lor pentru mongoli). De-a lungul multor ani, bucătarii rusi au adaptat și dezvoltat acest fel de mâncare și l-au rafinat adăugându-i  ceapa tocata si oua crude.

Mai mulţi bucătari reclamă paternitatea ideii

Ne-am documentat pentru voi si am aflat ca aceasta celebra reteta ar avea mai multi bucătari ce revendică paternitatea ei. Atât  din burgerdoctor.com, cât si  historia.ro , respectiv caplimpede.ro, aflam ca unul dintre posibilii părinţi ai chifteluţei servite în chiflă ar fi Charlie Nagreen (1870-1951) din oraşul american Seymour, Wisconsin. La 15 ani acesta vindea aşa numitele „fripturi Hamburg” la standul său, în timpul unui festival local, numit ,,Outagamie Country Fair”. Fără succes însă, pentru că oamenii nu voiau să piardă distracţia pentru a se opri să ia masa. În 1885, Nagreen a decis să aşeze acea bucata de carne între două felii de pâine, astfel încât cei care o cumpărau  se putea mişca liber şi mânca în acelaşi timp, precum tătarii lui Genghis Han, pe vremuri. Ideea sa a fost bine primită de public, iar felul de mâncare a fost cunoscut drept „hamburgerul Charlie” şi servit până la moartea autorului, când se pare, n-a mai avut cine sa il prepare. Sic!

Un alt potențial părinte al hamburgerului este considerat bucătarul Fletcher Davis, cunoscut şi ca Bătrânul Dave; acesta a susţinut că a avut ideea de a așeza chifteluța de carne tocată între două bucăţi de pâine, în 1880, în Atena, Texas. De altfel, jurnalistul texan Frank X. Tolbert menționează numele unui vânzător numit Fletcher Davis care oferea hamburgeri într-o cafenea pe strada Tyler 115, în Atena, Texas. Localnicii spuneau că Davis vindea acest fel de mâncare din carne de vită, fără a fi dat însă vreun nume rețetei sale.

Într-o altă versiune, hamburgerul ar fi luat naştere în Germania, prin 1891, când bucătarul Otto Kuase, care-şi avea taraba în portul Hamburg din Germania, a creat un un fel de mâncare foarte popular printre marinari. Era făcut din file de vită prăjit în unt, servit cu un ou fript şi două felii de pâine, prăjite şi ele. Acesta  se numea friptură de vită nemțească şi poate fi considerat un precursor al hamburgerului. Multi dintre acești marinari au călătorit cu vaporul către New York, astfel că ipoteza conform căreia felul de mâncare a migrat pe această cale către Statele Unite ale Americii este foarte plauzibilă.

hamburger1

In anul 1900 in cadrul unui restaurant din New Haven, Connecticut, Louis Lassen servea clienților grăbiți carne de vita tocata si prăjită, așezată intre doua chifle, fripte si ele pe gratar. In 1904, Fletch Davis, un reporter de la New York Tribune, a prezentat in cadrul unui targ din Saint Louis, un hamburger la care a adaugat intre cele doua felii de pâine, pe lângă carne, si felii de ceapa. In 1931 in benzile desenate Popeye a aparut un nou personaj pe nume Wimpy, care adora hamburgerii. Personajul a devenit atat de celebru, incat fondatorul personajului, împreuna cu canalul de televiziune au deschis un lant de restaurante unde vindeau hamburgeri cu denumirea de Wimpy’s. In 1978, cand acesta a murit cele 1500 de restaurante ale canalului au fost închise.

Mai jos aveti si o istorie video a hamburgerului.

Wimpy din „Popeye Marinarul” şi fraţii McDonald

Unul dintre agenţii de publicitate ai celebrei chifteluţe a fost Popeye Marinarul, în benzile desenate create de Elzie Crisler Segar (1894-1938) pentru ziarul „Hearst”. Wimpy, unul dintre amicii lui Popeye, era un mare consumator de hamburgeri, prea ieftini pentru a mai plăti pentru ei. Una dintre replicile favorite ale lui Wimpy era: „Îţi voi plăti marţi pentru un hamburger servit astăzi”. Succesul comicsurilor a fost unul fulminant, astfel încât au început să apară restaurante Wimpy care nu vindeau altceva decât hamburgeri, aflam din historia.ro .

În 1937, Patrick McDonald şi cei doi fraţi ai săi, Richard şi Maurice, inaugurau un restaurant fără pretenţii numit Airdrome pe Huntington Drive Route 66, lângă aeroportul din Monrovia, California.

Succesul în afaceri a venit însă în 1940, după deschiderea restaurantului McDonald’s în San Bernadino, California. După analiza vânzărilor, frații au constatat că, deşi aveau în meniu peste 25 de oferte, cel mai bine se vindeau hamburgerii. Fraţii McDonald sunt cei care au introdus noțiunea de fast-food în vestul SUA în 1948. De la început, ei au mers pe ideea preparării în doar câteva minute a hamburgerilor şi a hot dog-ului şi a cumpărarii acestora de la fereastra mașinii.

hamburger2

In 1948 frații Maurice si Richard McDonald au construit un stand de vânzare a hamburgerilor lângă o sala de cinematograf, aproape de Pasadena, California. Aceștia au avut ideea geniala de a propune clienților un fel de autoservire, având o rapiditate mare de servire, au devenit celebri in toată California. In 1954 Ray Kroc, un comisionar in lansarea de mașini electrice pentru tocat carne, a primit o comanda importanta din California. Ducându-se in San Bernandino acesta a descoperit modesta locație a restaurantului fraților McDonald. Kroc a rămas impresionat de rapiditatea servirii, deși clienții erau numeroși si așteptau in sir indian la coada, dar si de preturile mici ale chiflelor fripte, cu steak tartar, la care aceștia mai adăugaseră ketchup si salata. Aceea a fost, poate cea mai importanta zi din istoria hamburgerului, aflam din ghid-culinar.ro . Ray Kroc le-a propus un târg celor doi patroni si in aceeași zi a plecat cu un contract de scutire de taxe, primind autorizarea din partea celor doi frați de a pune pe picioare un lanț de restaurante al cărui nume va lăsăm pe voi sa-l ghiciți.

Filosofia McDonald`s? Dintre 3 sau 4 familii, copiii sunt cei care cer Mc. Mulțumește copilul si vei pica si tu in capcană. Poftă bună!

Posted in Gastronomie and tagged , , , , , , , , .

Evrika

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.